• Italiano
  • English
  • Español
  • 中文 (中国)
  • Română
  • Shqip
  • العربية

Din nou la drum

După al doilea război mondial italienii au reînceput să plece cu ajutorul unor acorduri interstatale – brațe de muncă și inteligențe în schimbul materiilor prime – spre țările Europei și spre Argentina și Australia. Plătesc din nou un preț greu: în Marcinelle, în Belgia, în august 1956, de exemplu, o tragedie în mină a făcut 237 de victime, din care 139 italiene.

Fluxul s-a oprit în ani șaptezeci. Ministerul de Externe a calculat că, în 1994, numărul celor ce origine italiană în lume depășea 58 de milioane: o altă Italie în afara Italiei. Dificultățile economice pe care le traversează în prezent țara noastră au dat un nou impuls deciziei de a pleca: sunt mai ales tineri, deseori cu titlu de studiu, care caută în străinătate oportunități de muncă și de viață mai bune, parcurgând din nou, în mod și cu spirit diferit, urmele taților și bunicilor.


Azi: „ceilalți”

Cercetătorii emigrației estimează la 26 de milioane numărul italienilor care, din 1871 până în 1971, al părăsit Italia. De fapt, în acel an fluxul migrator și-a schimbat direcția, începând un nou capitol al istoriei italiene: din țara de emigrație, în țara de imigrație. Acest exod a crescut preocupările pentru viitor, supradimensionate din cauza crizei economice, și dând naștere atitudinilor de refuz și intoleranță. Temeri de neîmpărtășit, dar de înțeles.

Este, așadar, important să privim în trecut și să căutăm în istorie povești asemănătoare cu ceea ce se întâmplă acum.

Se propun din nou situații de ieri: ambarcațiunile din Marea Mediterană azi, erau ieri punțile aglomerate de la clasa a treia a navelor; călăuzele, nemiloșii agenți de recrutare care acum o sută de ani îmbarcau emigranții pe nave nesigure pentru traversări deseori sfârșite în naufragii; intermediari de mână de lucru, nu sunt altceva decât agenții organizațiilor criminale care îi „vindeau” pe emigranți antreprenorilor lipsiți de scrupule.

Comparațiile sunt infinite, rezultatele, deseori tragice, identice.

Trebuie să se evalueze, amintind de munca și efortul emigranților noștri, aportul pozitiv adus națiunii gazdă. Într-o Italie cu un ridicat coeficient de îmbătrânire, contribuția imigraților devine un ajutor pentru dezvoltarea demografică și economică. Deja în prezent contribuie la Produsul Intern Brut al țării într-un mod considerabil. Suplinesc lipsa de mână de lucru în sectorul asistenței familiilor și persoanelor, în agricultură, construcții, servicii. Și în sectorul pensiilor furnizează un ajutor important la bugetul Inps, cu contribuțiile la asigurările sociale. Tot mai prezenți în munca independentă, se disting și prin vitalitatea pe care o imprimă sistemului productiv și ocupațional italian.

În lumina istoriei de ieri, se poate încerca să se citească cu alți ochi migrațiile de azi.